Click here to edit subtitle





The conception of the creation of the Euro-Atlantic and Euro-Asiatic Security Platform  


Global Aspect

Given the accelerated globalization, the states and their security are becoming more and more dependant on external political and macro-economic factors, destructive information action upon the public consciousness and even actions of different persons. No state or organization can oppose to the new challenges in order to provide the security of their citizens. Besides, the security itself gets a more extensive approach. Currently, not only the pure military issues are part of the security, but also the stability of the economic growth, stable development, proper leadership, protection of human rights, environment, health protection and many other aspects.


Transnational threats become a viability factor of everyday society, subjecting it to a constant threat, undermining public faith in a just and stable world order. Transnational crime and criminal networks are becoming increasingly sophisticated, trying to get into the official structures, thus requiring a compact response from the states and international organizations.


In the new millennium, the uncontrolled spread of weapons of mass destruction represents a serious threat to the peaceful coexistence of states and guarantee human rights. The escalation of the nuclear confrontation, without significantly progress in nuclear disarmament and non-proliferation talks, increased nuclear possession as an instrument of pressure endangers the life and fate of billions of people.


On the other hand, under the pretext of security, there are more and more cases of external force interventions in domestic crisis situations and attempts to operate, avoiding unanimously recognized international norms and principles. By this, basic human rights and freedom are jeopardized, ignored or directly violated under the slogan of defending the very rights and freedoms.           

In these circumstances it is extremely important that UN shall continue to play a leading role in the field of security. Institutions of the UN system in Geneva deal with solving a wide range of current security issues, including disarmament and non-proliferation, combating transnational crime, human rights and health. UN office in Bangkok and UN Economic Commission for Europe in Geneva is responsible for a wide range of sustainable development issues.


Regional context

In the Euro-Atlantic and Eurasian space, some organizations activate beside UN, dealing with security issues. These are OSCE, SVMDA, NATO, CSTO, SOS. The security issues are present on the agenda of interstate unions / European Union / Commonwealth of Independent States. All these are multilateral platforms more or less occupied with the strengthening of security and confidence-building measures, using various forms of political dialogue and practical instruments for achieving political or legal obligations.

The OSCE experience and potential should be noted, being the largest regional security organization, aimed at early prevention of conflicts, crises and regulation of post-conflict restoration. OSCE help prevents disputes between states and builds trust-based collaboration. Through its specialized institutes, expert groups and local network structures OSCE deals with a wide range of security issues, including arms control, combating terrorism and combating trade with people, proper management, energy security, democratization, mass media freedom and rights of the minorities.

The OSCE agenda is sufficiently broad and includes several dimensions, as well as a whole range of multidimensional issues (transversal). The structure of the executive bodies, the rules of procedure and existing tools allow the examination in some detail of most of the problems and the adoption of practical solutions, provided there is the political will of states and consensus formation. Not having a completed and independent institutional base as "organization", OSCE still remains a platform for dialogue for common points of contact in the search on security issues, which are of common interest to all participants.

Traditionally, the OSCE has dealt with security issues of the European continent. The Atlantic dimension was examined under U.S. and Canada guarantees and obligations to support and contribute to strengthening of the European security. After the formation of new independent states, the Eurasian component of the European security has been taken into consideration more, and the Kazakh OSCE chairmanship in 2010 allowed Asian participants to position themselves in a “more prominent” way as equal partners and not as objects of discussions in the organization.

The Declaration of the OSCE Summit in Astana (December 2010) set the strategic goal to build “The Euro-Atlantic and Eurasian Security Community”. During the agreement process of the document, one of the key issues was that of geographical borders (and in part the political borders), because Asia is much larger than the Eurasian of “the space from Vancouver to Vladivostok” (synonym to OSCE space).

In Asia there is already a whole range of own platforms, on which discussions are held, measures and enforcement mechanisms meant to ensure security are designed. The closest geographically, as well as on the composition of participants and topics are SVMDA, CSTO, SOS.

Thus, SVMDA can be considered a specific analog of OSCE (conditionally), where appropriate tools are developed (confidence measures) and the business lines (dimensions) are formed. SVDMA is a multilateral forum for strengthening of cooperation, assurance of peace, security and stability in Asia, a platform for political dialogue, where the decisions are taken by consensus. The goal of SVDMA is to create a comprehensive security and indivisible security atmosphere in Asia.

SOS, CSTO respectively, occupy their niches at sub-regional level and they are at different stages of their agenda and of the practical tools for implementation.

It should be noted the very weak link, practically unnoticed or episodic between the aforementioned structures of "Eastern" and "Western" (NATO and partly the Council of Europe – in human rights) on security issues. The only forms of collaboration are the regular consultations on OSCE-EC line, OSCE-Council of Europe, where OSCE plays a certain bonding role, considering the composition and the thematic and geographic coverage.

As a whole, despite the entire multitude of platforms, organizations and unions, the Euro-Atlantic and Eurasian space lacks synergy of actions to resolve the most current and common security issues for all. Regardless of the similarity between goals and missions, the cooperation potential is put in service or use to a minimum. The practice of inviting international and regional organizations at important actions (summits, meetings of foreign ministers conference) can not fully replace a full coordination process, aimed at creating effective mechanisms of interaction and solving of the agreed problems.

The main issues

The purpose. The most important aspect can be defined as the creation of the Atlantic and Eurasian security platform, based on common elements and common character in the treatment of regional organizations which deal with security issues.

Any efforts to achieve this goal must take into account a variety of factors such as different geographical coverage, the composition of participants / members, the agenda and the main priorities, systems and executive directory structure; the enactment rules and enforcement of the decisions; the current development or reform processes, as well as the contradictions within each organization.

The competition factor can not be excluded and (e.g.  the Council of Europe, with the support of the activities and projects focused on countries to “east of Vienna”, behaves quite “jealously” on the activity of BDIPC / OSCE in general) or ignoring the weaker associations and / or historically opposed or of their heirs (e.g. NATO to CSTO).

Given the above, the UN, its status, its principles and tools are called upon to provide the framework in order achieve this goal.

Generally, it must be started from the fact that the creation of this platform represents a goal that has a strategic and long-term feature.

The task. The creation of the Euro-Atlantic security platform may include the solving of some tasks, the most important - finding and strengthening of the joint factors (methodology and tools for implementation play a key role, as well), and achieving the synergy potential.

Given the complexity of mutual relations between and within different regional structures, it is useful to talk about an open platform of union (as the term “single platform” may reject potential participants to discuss and overcome differences on the hierarchy of priorities and principles), aimed at creating a flexible mechanism, focused on a concrete result of the interaction mechanism agreed on a list of problems.

The principles of such interaction should be, first of all the voluntary character and consensus rule. The creation of a fair and balanced format of interaction of various regional structures can and must become an integral part of efforts to promote various initiatives, such as "G-Global", "building bridges", etc.

The forms of collaboration can be based both on existing interaction schemes and on the new ones. Among them: the bilateral and multilateral (between two or more organizations), formal and informal, as well as invitations to own actions as guests / observers or holding of a separate meeting at a certain multilateral forums; exchange of information. A higher form of interaction may be performed by organizing special high-level meetings, executive, political and expert level (e.g. the Summit of Summits).

An agreed agenda, in this case depends in a large extent on the diversity of existing and possible collaboration forms. The various schemes of interaction may allow a more flexible treatment of the problem, in other words not all business lines and problems are accepted with the same degree of priority by different organizations in different countries. The “transversal” problems offer a great potential.

The scope of participants can be of a maximum range (UN, OSCE, SVMDA, EU, CIS, NATO, CSTO, possibly SOS, EC). On the one hand, such a course of treatment complicates the task of achieving the synergy; on the other hand it does not allow certain countries / organizations to dominate at the expense of others' interests.

At the same time, there must be limiting factors. One of them is the theme – the specialization on security issues of the regional organizations must be clearly expressed. It is also important to consider geographical coverage – the limits of the geographical borders of the structures involved in solving this task must not be exceeded.

Such an approach does not lead to an overloaded agenda, which is traditionally solved on the UN platform and other international organizations (e.g. the nuclear programs of North Korea and Iran and so on), avoiding work duplication of the main global structure of international relations and of the multilateral diplomacy.

Deadlines depend on the nature of various tactical tasks (for the understanding of the long-term nature of the key to achieving the strategic goal). Firstly, the forms of interaction must be taken into account, as well as the possible agendas.

The most realistic way of working on short and medium-term perspective can be the consolidated calendar plan, created taking into consideration the work schedules of the regional organizations. Such a plan may represent the route to achieve the initiative to create a joint platform for Euro-Atlantic and Eurasian security.

The implementation mechanisms will depend on a whole range of subjective and objective factors. Subjective factors may include the presence of political will of the participating states / members of the multilateral structures, primarily the so-called ruling states. Among the objective factors-compatibility of the institutional bases (e.g. the equivalence of the mandates and powers of the contact persons, the management and / or executive structure) financial limitations, etc.

At the same time, the execution mechanisms must be very simple and must be based on existing experience on the joint execution of various programs and projects. That experience and those execution mechanisms can provide feedback to assess the effectiveness and improve the forms of collaboration.

The result of the promotion activity of this initiative should be the establishment of regular interactions and focusing on a practical result of interaction between international and regional organizations concerned with security in Euro-Atlantic and Eurasian space.

In this situation in the future participants in the process should not be ​​artificially assigned with the institutionalization of such interactions by creating certain structures (e.g., secretariats).

In the long-term perspective, it is useful to form cross agendas (e.g. based upon the experience of the OSCE presidency, SOS, SMVDA) and in the medium and short term - the realization of one or two “pilot projects”. In this case, at the level of various tactical tasks whose practicability can be determined using established indicators to determine “the form of cooperation – execution mechanisms”.


Aspectul global


În condițiile globalizării accelerate, statele și securitatea lor devin tot mai mult dependente de factorii politici și macroeconomic externi, de acțiunii informaționale destructive asupra conștiinței maselor și chiar de acțiunile unor diferiți subiecți. Nici un stat sau organizație nu se poate împotrivi provocărilor noi și existente pentru asigurarea securității cetățenilor lor. În plus, însăți securitatea capătă un caracter tot mai atotcuprinzător. În prezent prin securitate se subînțeleg nu numai aspectele strict militare, ci și stabilitatea creșterii economice, dezvoltarea stabilă, conducerea corespunzătoare, apărarea drepturilor omului, ecologia, ocrotirea sănătății și multe alte probleme.

Amenințările transnaționale devin un factor al viabilității de zi cu zi a societății, supunând-o unui pericol constant, subminând credința cetățenilor într-o ordinea mondială justă și stabilă. Criminalitatea transnațională și rețelele criminale devin din ce în ce mai sofisticate, încercând să pătrundă în structurile oficiale, ceea ce necesită un răspuns compact din partea statelor și organizațiilor internaționale.

În noul mileniu o amenințare serioasă pentru coexistența pașnică a statelor și pentru garantarea drepturilor omului față de securitate reprezintă răspândirea fără control a armelor de distrugere în masă. Escaladarea confruntării nucleare, absența unui progres simțitor în convorbirile de dezarmare nucleară și de neproliferare, intensificarea continuă a rolului abținerii nucleare ca instrument de presiune pun în pericol viața și soarta a miliarde de oameni.           

Pe de altă parte, sub pretextul asigurării securității tot mai des au loc cazuri de intervenții externe în forță în situații politice interne de criză și încercări de a acționa ocolind normele și principiile internaționale unanim recunoscute. Prin aceasta sunt puse în pericol, se ignoră sau direct se încalcă drepturile de bază și libertățile omului, sub lozinca apărării tocmai a acestor drepturi și libertăți.

În aceste condiții este extren de important ca ONU să continue să joase un rol conducător în sfera asigurării securității. Instituțiile sistemului ONU la Geneva se ocupă cu rezolvarea unui diapazon larg de probleme actuale ale securității, inclusiv dezarmarea și neproliferarea, lupta cu criminalitatea transnațională, drepturile omului și ocrotirea sănătății. Oficiul ONU la Bangkok și Comisiai economică europeană a ONU de la Geneva răspund pentru un cerc larg de probleme ale dezvoltării durabile.


Contextul regional

În spațiul euroatlantic și euroasiatic, pe lângă ONU acționează câtevga organizații, care se ocupă cu problemele asigurării securității. Acestea sunt OSCE, SVMDA, NATO, ODKB, SOS. Problemele securității intră pe ordinea de zi a uniunilor interstatale / Uniunea Europeană. Comunitatea Statelor Independente. Toate acestea reprezintă platforme multilaterale, într-o măsură mai mare sau mai mică ocupate de întărirea securității și de măsurile de încredere, folosind diferitele forme de dialog politic și instrumentele de realizarea practică a obligațiilor politice sau juridice.

Trebuie să se remarce experiența și potențialul OSCE, care sete cea mai mare organizație regională în domeniul securității, orientată spre preîntâmpinarea timpurie a conflictelor, reglementării crizelor și restabilirea post-conflict. OCE contribuie la prevenirea divergențelor dintre state și formarea încrederii pe baza colaborării. Prin institutele sale specializate, formațiile de experți și rețeaua de structuri locale OSCE se ocupă de un spectru larg de probleme de securitate regională, inclusiv controlul asupra înarmărilor, lupta cu terorismul și combaterea comerțului cu oameni, conducerea corespunzătoare, securitatea energetică, democratizarea, libertatea mijloacelor de informare în masă și drepturile minorităților.

Ordinea de zi a OSCE este suficient de largă și cuprinde mai multe dimensiuni precum și o întreagă sferă de probleme multidimensionale (transversale). Structura organelor de directivă și executive, regulile de procedură și instrumentarul existent permit să se examineze destul de detaliat majoritatea problemelor și să se adopte soluții practice, cu condiția existenței voinței politice a statelor și formării consensului. Neavând o bază instituțională terminate și independent de denumirea de „organizație”, OSCE, rămâne totuși o platformă de dialog pentru căutarea punctelor comune de contact în problemele securității, care prezintă un interes comun pentru totți participanții săi.     

În mod tradițional, OSCE s-a ocupoat de problemele de securitate ale continentului european. Dimensiunea euroatlantică era examinată prin prisma garanțiilor și obligațiilor SUA și Canadei de a susține și a contribui la întărirea securității europene. După formarea noilor state independente din ce în ce mai mult a fost luat în considerare componenta euroasiatică a securității europene, iar președinția Kazahstanului la OSCE în anul 2010 a permis participanților asiatici să se poziționeze „mai în relief” în calitatea de parteneri cu drepturi egale și nu obiecte ale discuțiilor purtate în Organizație.

În Declarația de la Astana a summitului OSCE (decembrie 2010) a fost fixat scopul strategic de construire a „comunității euroatlantice și euroasiatice a securității”. În procesul de convenire a documentului una din problemele cheie a fost aceea a frontierelor geografice (precum și în parte a frontierelor politice), întrucât Asia este mult mai mare decât partea euroasiatică a „spațiului de la Vancouver la Vladivostok” (sinonimul spațiului OSCE).

În Asia există deja un întreg șir de platforme proprii, pe care se poartă discuții, se elaborează măsuri și mecanisme de asigurare a securității. Cele mai apropiate din punct de vedere geografic, după componența participanților și tematica sunt SVMDA, ODKB, SOS.

Astfel un analog specific al OSCE poate fi (condiționat) considerată SVMDA, în cadrul căreia se elaborează instrumentarul corespunzător (măsurile de încredere) și se formează direcțiile de activitate (dimensiunile). SVDMA este un forum multilateral de întărire a colaborării, de asigurare a păcii, securității și stabilității în Asia, o platformă de dialog politic, unde hotărârile se adoptă prin consens. Scopul SVDMA constă în crearea atmosferei de securitate atotcuprinzătoare și indivizibile de securitate în Asia.

ODKB și respectiv ȘOS ocupă nișele lor la nivel subregional și se află în stadii diferite de formare a agendei lor și a instrumentarului practic de realizare.

Trebuie să se remarce legătura foarte slabă, practic neobservată sau episodică dintre menționatele structuri „estice” și „vestice” (NATO și, parțial Consiliul Europei – în probleme de drepturile omului) în probleme de securitate. Unicele formate de colaborare sunt consultările regulate pe linia OSCE-CE, OSCE- Consiliul Europei, unde OSCE joacă un anumit rol de unire, luând în considerare componența, cuprinderea tematică și geografică.         

În total, cu toată multitudinea de platforme, organizații și uniuni, în spațiul euroatlantic și euroasiatic lipsește sinergia acțiunilor pentru rezolvarea problemelor de securitatea cele mai actuale și comune pentru toți. Independent de apropierea dintre scopuri și misiuni, potențialul de colaborare nu este pus în funcție sau se folosește într-o măsură minimă. Practica invitării organizațiilor internaționale și regionale la acțiunile importante (summituri, întâlniri ale miniștrilor afacerilor externe, conferințe) nu pot înlocui un proces deplin de coordonare, îndreptat spre crearea de mecanisme eficiente de interacțiune și rezolvarea problemelor convenite.


Principalele probleme și componente


Scopul. Cel mai important aspect poate fi definită crearea platformei de securitate euroatlantică și euroasiatică, bazată pe elemente comune și un caracter comuna în modul de tratare al organizațiilor regionale, care se ocupă cu problemele de securitate.

Orice eforturi de realizare a acestui scop trebuie să țină seama de o multitudine de factori cum ar fi: acoperirea geografică diferită; componența participanților/membrilor; agenda și principalele priorități, sistemele structurilor de directivă și executive; regulile de adoptare și executare a hotărârilor; procesele curente de evoluție sau reformare, precum și contradicțiile existente în interiorul fiecărei organizații.

Nu poate fi exclus și factorul de concurență (de exemplu, Consiliul Europei, cu sprijinul general al activităților și proiectelor îndreptate asupra țărilor la„est de Viena”, se comportă destul de „gelos” față de activitatea BDIPC/OSCE în general) sau de ignorarea asocierilor înrudite sau mai slabe și/sau istoric opuse sau ale moștenitorilor lor (de exemplu NATO față de ODKB)

Având în vedere cele de mai sus, ONU, statutul său, principiile și instrumentarul său sunt chemate să asigure condițiile cadru penrtu obținerea acestui scop.

În general trebuie să se pornească de la faptul că crearea acestei platforme constituie un scop, care are un caracter strategic și de termen lung.


Sarcina. Crearea platformei de securitate euroatlantică și euroatlantică poate include rezolvarea unor sarcini, cea mai importantă – căutarea și consolidarea fatorilor care unec (de asemenea fiin un aspect cheie metodologia și instrumentarul pentru realizare), realizarea potențialului de sinergie.

Ținând seama de complexitatea relațiilor reciproce dintre și interiorul diferitelor structuri regionale este util să se vorbească despre o platformă deschisă de unire (întrucât termenul „platformă unică” poate respinge potențialii participanți la discuții și depășirea divergențelor privind ierarhia priorităților și principiilor), orientate spre crearea unui mecanism flexibil, orientat asupra unui rezultat concret al mecanismului de interacțiune privind o listă convenită de probleme.


Principiile unei asemenea interacțiuni trebuie să fie, în primul rând caracterul benevol și regula consensului. Crearea unui format just și echilibrat de interacțiune a diverselor structuri regionale poate și trebuie să devină o parte componentă a eforturilor de promovare a diferitelor inițiative, de exemplu „G-Global”, „Crearea de punți” etc.


Formele de colaborare se pot baza atât pe scheme de interacțiune existente cât și pe unele noi. Printre acestea: cele bilaterale și multilaterale (între două și mai multe organizații); oficiale și neoficiale precum și invitarea la acțiunile proprii în calitate de oaspeți/observatori sau efectuarea unei întâlniri separate cu ocazia unui oarecare forum multilateral; schimbul de informații. O formă superioară de interacțiune poate fi efectuarea unor întâlniri speciale la nivel înalt, executiv, înalt politic sau de experți (de exemplu Summitul summiturilor)


O ordine de zi convenită, în acest caz într-o măsură însemnată depinde de diversitatea formelor existente și posibile de colaborare. Diferitele scheme de interacțiune pot să se permită o tratare mai flexibilă a problemei respective, adică nu toate direcțiile de activitate și problemele se acceptă cu același grad de prioritate în diferite organizații de către diferitele țări. Un mare potențial oferă problemele „transversale”.


Sfera participanților poate să fie maximum de largă (ONU, OSCE, SVMDA, UE, CSI, NATO, ODKB, posibil ȘOS, CE). Pe de o parte, un asemenea mod de tratare complică misiunea de realizare a sinergiei, pe de altă parte nu permite anumitor țări / organizații să domine în dauna interesului altora.

În același timp, trebuie să existe și factori limitativi. Unul dintre aceștia este factorul tematic – trebuie să fie clar exprimată specializarea organizațiilor regionale privind problemele asigurării securității. De asemenea este important să se țină seama de acoperirea geografică – nu trebuie să se iasă din limitele frontierelor geografice ale structurilor implicate în rezolvarea acestei sarcini.

Un asemenea mod de tratare permite să nu se încarce ordinea de zi, care în mod tradițional se rezolvă la platforma ONU și a altor organizații internaționale (de exemplu programele nucleare ale RPD Coreene și Iranului etc.), să se evite dublarea activității principalei structuri globale a relațiilor internaționale și a diplomației multilaterale.


Termenele de realizare depind de caracterul diferitelor sarcini tactice (în cazul înțelegerii generale a caracterului pe termen lung al procesului atingerii scopului strategic cheie). În primul rând trebuie să se țină seama de  formele de interacțiune precum și posibilele ordini de zi.

Cel mai realist mod de lucru pe perspectivă pe termen scurt și mediu poate fi planul calendaristic consolidat, compus pe baza calendarelor de muncă ale organizațiilor regionale respective. Un asemenea plan poate constitui baza itinerarului de realizare a inițiativei de creare a unei platforme de unire pentru securitatea euroatlantică și euroasiatică.     


Mecanismele de realizare vor depinde de un întreg șir de factori subiectivi și obiectivi. Printre factorii subiectivi se pot enumera prezența voinței politice a statelor participante / membrilor structurilor multilaterale, în primul rând a așa numitelor state conducătoare. Prinrte factorii obiectivi- compatibilitatea bazelor instituționale (de exemplu, echivalența mandatelor și împuternicirilor persoanelor în contact, ale structurilor de directivă și/sau  executive); limitările financiare etc.

În același timp, mecanismele de realizare trebuie să fie extrem de simple și să se bazeze pe experiența existentă privind realizarea în comun a diferitelor programe și proiecte. Experiența respectivă și mecanismele respective de realizare pot asigura reacția inversă pentru aprecierea eficienței și perfecționarea formelor de colaborare.

Rezultatul activității de promovare a acestei inițiative trebuie să devină instituirea unei interacțiuni regulate și orientate asupra unui rezultat practic de interacțiune dintre organizațiile internaționale și regionale, preocupate de asigurarea securității în spațiul euroatlantic și euroasiatic.

În această situație în fața viitorilor participanți la proces nu trebuie pusă în mod artificial sarcina instituționalizării unei asemenea inteeracțiuni prin crearea unor anumite structuri (de exemplu, secretariate).

În perspectiva pe termen lung este util să se formeze ordini de zi transversale (de exemplu pe baza experienței președinției OSCE, ȘOS, SMVDA), iar în perspectivă medie și pe termen scurt – realizarea a unu sau două „proiecte pilot”. În acest caz, la nivelul diferitelor sarcini tactice, a căror posibilitate de realizare se poate determina cu ajutorul unor indicatori stabiliți de determinare „formă de colaborare – mecanisme de realizare”.